marți, 19 ianuarie 2010
miercuri, 23 decembrie 2009
Poveste de Craciun
Viata mi-a oferit o zi speciala azi, pe care nu o voi uita, poate, niciodata. Am avut ocazia sa fiu unul dintre spiridusii lui Mos Craciun si sa merg impreuna cu acesta si inca trei spiridusi la un centru de copii orfani, copii care, parte din ei, pe langa faptul ca nu si-au cunoscut niciodata parintii (singurii parinti pe care ei ii cunosc sunt femeile care ii ingrijesc si carora le spun "mama"), au si diverse probleme de sanatate, probleme de natrura psihica. Doar privindui cum se joaca si modul lor de a interactionea cu lumea din jur este ceva impresionant, ce te face sa te bucuri mai mult de cea ce ai tu, si, pe unii, asa cum e Mos Craciunul alaturi de care am fost eu, ii ambitioneaza sa le ofere o clipa de bucurie, o clipa in care ei, acesti copii, sunt cel mai important lucru de pe Pamant.
Momentul cel mai impresionant a fost, bineninteles, intalnirea cu Mos Craciun. Cineve de la acel centru de copii a imbracat costumul Mosului si si-a facut aparitia in camera unde erau copiii. Acest moment a starnit o emotie puternica in randul tuturor celor din acea incapere. Copiii au inceput sa exclame de bucurie, unii dintre ei, avand lacrimi in ochi, fiind foarte nerabdatori sa vada cadourile Mosului. Femeile care ii ingrijesc, precum si alte persoane prezente, printre care si noi, am fost cuprinsi de emotie vazand cum acesti copii lipsiti de speranta ca intr-o zi vor avea propria lor familie, se bucura de cadourile primite.
Au fost lacrimi de bucurie, dar si de tristete. Unul dintre copii nu avea sa-si primeasca darul de la Mos, desi acesta pregatise unul si pentru el. Copilul se stinse din viata cu putin timp in urma (cred ca mai putin de o saptamana).
A fost o zi cu adevarat emotionanta pentru mine. Sper sa aveti si voi ocazia sa faceti un suflet sa se simnta cel mai import lucru din lume, sa oferiti o mica atentie unui suflet caruia viata i-a luat orice alta bucurie, sa fiti voi pentru el acea bucurie.
Sa aveti un Craciun Frumos!
Eijurian
Momentul cel mai impresionant a fost, bineninteles, intalnirea cu Mos Craciun. Cineve de la acel centru de copii a imbracat costumul Mosului si si-a facut aparitia in camera unde erau copiii. Acest moment a starnit o emotie puternica in randul tuturor celor din acea incapere. Copiii au inceput sa exclame de bucurie, unii dintre ei, avand lacrimi in ochi, fiind foarte nerabdatori sa vada cadourile Mosului. Femeile care ii ingrijesc, precum si alte persoane prezente, printre care si noi, am fost cuprinsi de emotie vazand cum acesti copii lipsiti de speranta ca intr-o zi vor avea propria lor familie, se bucura de cadourile primite.
Au fost lacrimi de bucurie, dar si de tristete. Unul dintre copii nu avea sa-si primeasca darul de la Mos, desi acesta pregatise unul si pentru el. Copilul se stinse din viata cu putin timp in urma (cred ca mai putin de o saptamana).
A fost o zi cu adevarat emotionanta pentru mine. Sper sa aveti si voi ocazia sa faceti un suflet sa se simnta cel mai import lucru din lume, sa oferiti o mica atentie unui suflet caruia viata i-a luat orice alta bucurie, sa fiti voi pentru el acea bucurie.
Sa aveti un Craciun Frumos!
Eijurian
vineri, 18 decembrie 2009
La bine si la greu II - Copiii
Spuneam ca am sa revin la tema casatoriei si am sa discut despre copii. Daca pana in epoca moderna cel mai important atribut al familiei era acela de a asigura perpetuarea speciei umane, cresterea numarului populatiei unui stat, pentru ca acesta sa devina din ce in ce mai puternic, in ziua de azi, a avea un copil e doar un alt pas, pe care o familie poate sau nu sa il faca. Sunt multe familii care discuta pe aceasta tema, pentru a vedea daca sunt sa nu pregatiti sa aiba un copil, dar nu pun problema din punctul de vedere a posibilitatilor materiale de a creste un copil, ci din punctul de vedere daca nu cumva un copil le-ar afecta cariera profesionala. Nu trebuie sa ne mire ca natalitatea este in scadere cu o astfel de mentalitate.
Dar, poate ca face si aceasta etapa din viata oamenilor o cale spre o noua evolutie. Poate natura se pregateste sa schimbe putin fata Pamantului.
Ramane sa vedem!
Dar, poate ca face si aceasta etapa din viata oamenilor o cale spre o noua evolutie. Poate natura se pregateste sa schimbe putin fata Pamantului.
Ramane sa vedem!
marți, 15 decembrie 2009
La bine si la greu I - Interesul material
Citeam pe toateBlogurile.ro ca tema zile de azi este casatoria. Pareri pro si contra! Impresia pe care am avut-o citind raspunsurile, e aceea ca, multi au incercat sa dea un raspuns cat mai romantic, ne avand neaparat o idee despre ce inseamna casatoria. Altii, au aruncat cu nori in una dintre cele mai vechi forme de coexistenta umana. De fapt, din raspunsurile acelea iti poti da seama cine e casatorit si cine nu!
Parerea mea e aceea ca, in ziua de azi, casatoria nu mai reprezinta un acord social intre doua persoane, prin care cei doi asigura perpetuarea speciei, nu mai reprezinta celula e baza a societatii. Acest acord se nastea, in cele mai multe cazuri, din iubire. Aceasta celula de baza a societatii avea, in cele mai multe cazuri, ca si nucleu dragostea, iubirea. Azi, un factor decisiv in formarea unei familii este posibilitatea materiala.
In fapt, pana la aparitia crestinismului, casatoriile se considerau incheiate in momentul in care, femeia si barbatul "petreceau" noaptea impreuna, dupa ce, in prealabil, familiile celor doi isi dadeau acordul si ii binecuvantau pe cei doi tineri. Interesul material, care este un factor decisiv in ziua de azi, nu reprezenta un factor hotarator in vremurile vechi. Acesta era luat in considerare, doar de catre familiile nobile, cu un nivel de trai ridicat. In ziua de azi, cum spuneam, in momentul in care se ajunge la o varsta, considerata (nu stiu de cine si de ce) potrivita casatoriei, tinerii nu se mai gandesc atat de mult la iubire, la ceea ce simnt, ci au loc adevarate consilii de familie in care se discuta despre viitorul copilului, daca alegerea pe care a facut-o este una buna sau nu. Si ce se discuta la aceste "consilii". Cine este persoana aleasa? Din ce familie provine? Cu ce se ocupa, ea/el si parintii ei/lui? Intrebari care au, in mod evident o conotatie materiala. Daca raspunsurile oferite de odrasla sunt satisfacatoare, doar atunci este intrebat ce simnte pentru ales/aleasa, iar in cazurile in care interesul o cere, odrasla este "ajutata" sa simnta mai mult decat in realitate.
Ca si pecizare, pentru a ma face mai bine inteles, vreua sa explic ce inteleg eu prin acest interes (posibilitate) materiala. Nu ma refer aici doar la averea pe care, unul dintre soti, o avea inaintea casatorie (averea personala sau averea pe care se presupune ca o va mosteni de la parinti) ci si la posibilitatile viitoare pe care unul dintre soti o are. Daca e "smecheras" si se "descurca", se prezuma ca intr-un timp relativ scurt va avea o avere frumusica, deci este "o partida buna". In aceasta categorii intra si sportivii de performanta (in special fotbalistii). In cazul baietilor, "o partida buna" este o fata care, desi natura nu a fost prea darnica cu ea din punct de vedere al aspectului, totusi a dus-o capul si a reusit sa-si faca o mica sau mai amre afacere din care castiga bine. Ea este vulnerabila din punct de vedere sentimental, pentru ca, inca de tanara a fost ocolita de baieti, dar cu toate astea nu isi doreste sa ramana singura toata viata, iar in momentul in care apare "Don Juan" si ii sopteste vorbe frumoase (dar mincinoase) in ureche, cedeaza, ne mai fiind capabila sa evalueze corect situatia.
Bineinteles, aceasta situatie este departe de a fi o regula, dar este situatia cel mai des intalnita in viata de zi cu zi. Si, uneori, se intampla ca alegerea facuta (chiar daca la baza a avut un interes material) sa fie una buna si sa dea nastere la o familie frumoasa si fericita. Deci nu putem sa aruncam cu noroi in astfel de casatorii si sa le catalogam ca fiind inacceptabile pentru o societate. Astfel de casatorii nu ar trebui sa ne provoace in mod instantaneu senzatia de repulsie. Acest mod de a fi pe care-l avem azi, face parte din evolutia noastra. Important este ce invatam de pe urma experientelor pe care le traim noi sau cei din jurul nostru.
Voi reveni cu analiza asupra casatorie in zilele urmatoare. Urmatoarea tema: Copiii
Eijurian
Parerea mea e aceea ca, in ziua de azi, casatoria nu mai reprezinta un acord social intre doua persoane, prin care cei doi asigura perpetuarea speciei, nu mai reprezinta celula e baza a societatii. Acest acord se nastea, in cele mai multe cazuri, din iubire. Aceasta celula de baza a societatii avea, in cele mai multe cazuri, ca si nucleu dragostea, iubirea. Azi, un factor decisiv in formarea unei familii este posibilitatea materiala.
In fapt, pana la aparitia crestinismului, casatoriile se considerau incheiate in momentul in care, femeia si barbatul "petreceau" noaptea impreuna, dupa ce, in prealabil, familiile celor doi isi dadeau acordul si ii binecuvantau pe cei doi tineri. Interesul material, care este un factor decisiv in ziua de azi, nu reprezenta un factor hotarator in vremurile vechi. Acesta era luat in considerare, doar de catre familiile nobile, cu un nivel de trai ridicat. In ziua de azi, cum spuneam, in momentul in care se ajunge la o varsta, considerata (nu stiu de cine si de ce) potrivita casatoriei, tinerii nu se mai gandesc atat de mult la iubire, la ceea ce simnt, ci au loc adevarate consilii de familie in care se discuta despre viitorul copilului, daca alegerea pe care a facut-o este una buna sau nu. Si ce se discuta la aceste "consilii". Cine este persoana aleasa? Din ce familie provine? Cu ce se ocupa, ea/el si parintii ei/lui? Intrebari care au, in mod evident o conotatie materiala. Daca raspunsurile oferite de odrasla sunt satisfacatoare, doar atunci este intrebat ce simnte pentru ales/aleasa, iar in cazurile in care interesul o cere, odrasla este "ajutata" sa simnta mai mult decat in realitate.
Ca si pecizare, pentru a ma face mai bine inteles, vreua sa explic ce inteleg eu prin acest interes (posibilitate) materiala. Nu ma refer aici doar la averea pe care, unul dintre soti, o avea inaintea casatorie (averea personala sau averea pe care se presupune ca o va mosteni de la parinti) ci si la posibilitatile viitoare pe care unul dintre soti o are. Daca e "smecheras" si se "descurca", se prezuma ca intr-un timp relativ scurt va avea o avere frumusica, deci este "o partida buna". In aceasta categorii intra si sportivii de performanta (in special fotbalistii). In cazul baietilor, "o partida buna" este o fata care, desi natura nu a fost prea darnica cu ea din punct de vedere al aspectului, totusi a dus-o capul si a reusit sa-si faca o mica sau mai amre afacere din care castiga bine. Ea este vulnerabila din punct de vedere sentimental, pentru ca, inca de tanara a fost ocolita de baieti, dar cu toate astea nu isi doreste sa ramana singura toata viata, iar in momentul in care apare "Don Juan" si ii sopteste vorbe frumoase (dar mincinoase) in ureche, cedeaza, ne mai fiind capabila sa evalueze corect situatia.
Bineinteles, aceasta situatie este departe de a fi o regula, dar este situatia cel mai des intalnita in viata de zi cu zi. Si, uneori, se intampla ca alegerea facuta (chiar daca la baza a avut un interes material) sa fie una buna si sa dea nastere la o familie frumoasa si fericita. Deci nu putem sa aruncam cu noroi in astfel de casatorii si sa le catalogam ca fiind inacceptabile pentru o societate. Astfel de casatorii nu ar trebui sa ne provoace in mod instantaneu senzatia de repulsie. Acest mod de a fi pe care-l avem azi, face parte din evolutia noastra. Important este ce invatam de pe urma experientelor pe care le traim noi sau cei din jurul nostru.
Voi reveni cu analiza asupra casatorie in zilele urmatoare. Urmatoarea tema: Copiii
Eijurian
joi, 10 decembrie 2009
Cele patru neveste
Am sa va spun o poveste pe care am gasit-o intamplator pe internet si care, nu doar ca mi-a placut si m-a impresionat, dar m-a facut sa-mi pun unele intrebari despre ce e important cu adevarat in viata.
"A fost odata un om care avea patru neveste. La un moment dat, avand si o varsta mai inaintata, a cazut la pat si tragea sa moara.Simtindu-se singur in apropierea sfarsitului i-a cerut primei soti sa-l insoteasca in lumea de denicolo:
- Scumpa mea sotie, te-am iubit zi si noapte si te-am ingrijit toata viata mea. Acum trebuie sa mor. Vrei te rog sa vii cu mine orinde m-as duce dupa moarte?
- Dragul meu sot, raspunse ea, stiu ca m-ai iubit intotdeauna si ca acum trebuie sa mori, insa eu nu pot sa te urmez in cealalta luma, asa ca a venit vremea sa ne despartim.
Spuarat, omul a chemat-o pe a doua lui nevasta la el si ii spuse:
- Draga mea, sti bine cat de mult te-am iubit. Aproape toata viata mea mi-a fost teama ca ma vei parasi, asa ca am tinut si am avut grija de tine cat am putut. Pentru aceasta, acum in apropierea sfarsitului, te rog vino cu mine pe lumea cealalta!
Dar aceasta ii raspunse:
- Dragul meu, de ce sa te urmez? In tot acest timp ai tinut si ai avut grija de mine doar pentru interesele tale. Imi pare rau dar, drumurile noastre se vor despartii acum.
Intristat si cu sufletul plin de neliniste, omul a chemat-o si pe a treia nevasta la capataiul patului sau, rugand-o acelasi lucru ca pe primele doua.
- Dragul meu, raspunse a treia nevasta cu lacrimi in ochi, imi pare rau de tine, dar cand ma gandesc la mine ma intristez si mai tare. De aceea nu pot sa te insotesc decat pana la cimitir, iar acolo va trebui sa ne despartim.
Cu lacrimi in ochi si deznadajduit, omul isi aduse aminte de a patra nevasta, de care, insa, nu prea-i pasase niciodata si pe care o tratase ca pe un sclav intreaga viata, aratandu-se nemultumit de ea tot timpul. Fara tragere de inima, omul o chema la el si, la fel cum procedase cu primele trei, o invita si pe aceasta sa-l urmeze.
- Dragul meu, raspunse a patra nevasta cu entuziasm, voi merge cu tine orinde vei dori. Sunt hotarata sa te urmez, indiferent ce se va intampla vom fi impreuna pentru totdeauna. Noi doi nu putem fi despartiti!
Fiecare om are patru neveste!"
Buddha Shakyamuni
Pentru a intelege morala povestii, va voi spune cine sunt cele patru neveste pe care le are fiecare om:
- prima nevasta este corpul omului care, oricat de mult ne-am dori, nu ne poate urma dincolo de moarte;
- a doua nevasta este averea pentru care ne zbatem zi de zi, insa pe care nu o putem lua cu noi dincolo de moarte;
- a treia nevasta sunt oamenii din jurul nostru, familia, rudele, prietenii, pe care, ar fi nedrept sa-i chemam sa ne urmeze si in moarte;
- a patra nevasta este sufletul omului (karma, ki), caruia, de cele mai multe ori, uitam sa-i acordam atentia cuvenita, dar care este singurul care va trece in cealalta lume.
Poate, aceasta povestioara, va va face pe unii dintr voi sa va opriti din alergatul zilnic dupa averii, dupa faima, cel putin o clipa, si sa va ocupati si de sufletul vostru.
"A fost odata un om care avea patru neveste. La un moment dat, avand si o varsta mai inaintata, a cazut la pat si tragea sa moara.Simtindu-se singur in apropierea sfarsitului i-a cerut primei soti sa-l insoteasca in lumea de denicolo:
- Scumpa mea sotie, te-am iubit zi si noapte si te-am ingrijit toata viata mea. Acum trebuie sa mor. Vrei te rog sa vii cu mine orinde m-as duce dupa moarte?
- Dragul meu sot, raspunse ea, stiu ca m-ai iubit intotdeauna si ca acum trebuie sa mori, insa eu nu pot sa te urmez in cealalta luma, asa ca a venit vremea sa ne despartim.
Spuarat, omul a chemat-o pe a doua lui nevasta la el si ii spuse:
- Draga mea, sti bine cat de mult te-am iubit. Aproape toata viata mea mi-a fost teama ca ma vei parasi, asa ca am tinut si am avut grija de tine cat am putut. Pentru aceasta, acum in apropierea sfarsitului, te rog vino cu mine pe lumea cealalta!
Dar aceasta ii raspunse:
- Dragul meu, de ce sa te urmez? In tot acest timp ai tinut si ai avut grija de mine doar pentru interesele tale. Imi pare rau dar, drumurile noastre se vor despartii acum.
Intristat si cu sufletul plin de neliniste, omul a chemat-o si pe a treia nevasta la capataiul patului sau, rugand-o acelasi lucru ca pe primele doua.
- Dragul meu, raspunse a treia nevasta cu lacrimi in ochi, imi pare rau de tine, dar cand ma gandesc la mine ma intristez si mai tare. De aceea nu pot sa te insotesc decat pana la cimitir, iar acolo va trebui sa ne despartim.
Cu lacrimi in ochi si deznadajduit, omul isi aduse aminte de a patra nevasta, de care, insa, nu prea-i pasase niciodata si pe care o tratase ca pe un sclav intreaga viata, aratandu-se nemultumit de ea tot timpul. Fara tragere de inima, omul o chema la el si, la fel cum procedase cu primele trei, o invita si pe aceasta sa-l urmeze.
- Dragul meu, raspunse a patra nevasta cu entuziasm, voi merge cu tine orinde vei dori. Sunt hotarata sa te urmez, indiferent ce se va intampla vom fi impreuna pentru totdeauna. Noi doi nu putem fi despartiti!
Fiecare om are patru neveste!"
Buddha Shakyamuni
Pentru a intelege morala povestii, va voi spune cine sunt cele patru neveste pe care le are fiecare om:
- prima nevasta este corpul omului care, oricat de mult ne-am dori, nu ne poate urma dincolo de moarte;
- a doua nevasta este averea pentru care ne zbatem zi de zi, insa pe care nu o putem lua cu noi dincolo de moarte;
- a treia nevasta sunt oamenii din jurul nostru, familia, rudele, prietenii, pe care, ar fi nedrept sa-i chemam sa ne urmeze si in moarte;
- a patra nevasta este sufletul omului (karma, ki), caruia, de cele mai multe ori, uitam sa-i acordam atentia cuvenita, dar care este singurul care va trece in cealalta lume.
Poate, aceasta povestioara, va va face pe unii dintr voi sa va opriti din alergatul zilnic dupa averii, dupa faima, cel putin o clipa, si sa va ocupati si de sufletul vostru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)